Casa Sofian m-a cucerit de la prima fotografie vazuta de la un prieten,iar azi am avut ocazia sa o vizitez si pot spune ca sunt intr-o continua vraja ce poate niciodata nu va putea fi rupta.
Casa Sofian,un mister neelucidat,un amestec de vechi si nou…noul ce deabia incepe sa se prinda de peretii plin de istorie si povesti,prin renovari si modernizari ce sper sa nu-i strice nici macar un gram din farmecul acestei case.
I-am admirat aspectul exterior ce te doboara cu o arhitectura,ce numai in vremurile strabune se puteau face.Orice coltisor era plin de arta,migala si pasiune!
Cu greu am reusit sa intru in inima casei,in interiorul sau.Am pasit emotionata pe pragul casei si am simtit ca sunt in alta lume,o lume plina de elegenta...acea lume boiereasca de pe timpuri.
Casa Sofian,un mister neelucidat,un amestec de vechi si nou…noul ce deabia incepe sa se prinda de peretii plin de istorie si povesti,prin renovari si modernizari ce sper sa nu-i strice nici macar un gram din farmecul acestei case.
I-am admirat aspectul exterior ce te doboara cu o arhitectura,ce numai in vremurile strabune se puteau face.Orice coltisor era plin de arta,migala si pasiune!
Cu greu am reusit sa intru in inima casei,in interiorul sau.Am pasit emotionata pe pragul casei si am simtit ca sunt in alta lume,o lume plina de elegenta...acea lume boiereasca de pe timpuri.
Combinatia de racoare,umezeala si praf ,emana parfumul antic ce il respiram prin toti porii,pasind intr-o sala luminata si mare.Cu siguranta era sala unde boierii se relaxau la diferite evenimente fastuoase .Prin fata mea se derulau imagini ce poate chiar au avut loc acolo.Baluri cu muzica clasica,ce domnitele isi etalau rochile sofisticate iar boierii discutand despre afaceri si fumand din pipa!
Trag cateva cadre si urc la etaj,unde totul era si mai frumos.Coloanele cu o arhitectura naucitor de frumoasa sustinea tavanul luminat de geamuri,De la un balcon superb puteai privi sala de dans de care va spuneam mai devreme.
Ma pierdeam prin camere si descopeream fiecare colt al acestei case,ce ma atragea tot mai mult in adancurile sale ascunse,pline de istorie si mister.Fiecare coltisor avea povestea lui,ce parca ti-o soptea de fiecare data cand paseai...
Am descoperit si podul,ce avea o mica deschidere spre acoperis.Sufletul meu rebel si plin de curiozitate m-a facut sa ma urc pe-acoperis :) "Caciulita" casei a fost un fel de "cireasa de pe tort" Nunu ,nu emisiunea,cireasa mai,cea de pe tort =)) Turnele imense de la casa,ii dadea un caracter impunator si reflecta foarte bine migala arhitectilor din acele vremuri.Dragonii ce inconjurau turnul casei pe margine,parca lua viata cand razele soarelui ii mangaiau de zori.Respiram un aer mult mai curat iar vantul se juca in parul meu,dandu-mi un sentiment de libertate. O liniste m-a invaluit,vroiam vesnic sa raman acolo,parca eram prinsa in mrejele acestei case.
Timpul a trecut atat de repede incat nu mi-am dat seama cat este ceasul.La fiecare pas decopeream o alta usa,un alt colt diferit decat altul,parca casa isi construia camere pentru a ma atrage mereu si sa nu plec niciodata de-acolo.
Intr-un final,am parasit Casa Sofian cu un entuziasm ca in sfarsit am descoperit-o,dar si cu putina tristete pentru ca nu voi sti in ale carui maini se afla acum,ce vrea sa faca din ea si daca macar afara o sa pastreze arhitectura.
Ma pierdeam prin camere si descopeream fiecare colt al acestei case,ce ma atragea tot mai mult in adancurile sale ascunse,pline de istorie si mister.Fiecare coltisor avea povestea lui,ce parca ti-o soptea de fiecare data cand paseai...
Am descoperit si podul,ce avea o mica deschidere spre acoperis.Sufletul meu rebel si plin de curiozitate m-a facut sa ma urc pe-acoperis :) "Caciulita" casei a fost un fel de "cireasa de pe tort" Nunu ,nu emisiunea,cireasa mai,cea de pe tort =)) Turnele imense de la casa,ii dadea un caracter impunator si reflecta foarte bine migala arhitectilor din acele vremuri.Dragonii ce inconjurau turnul casei pe margine,parca lua viata cand razele soarelui ii mangaiau de zori.Respiram un aer mult mai curat iar vantul se juca in parul meu,dandu-mi un sentiment de libertate. O liniste m-a invaluit,vroiam vesnic sa raman acolo,parca eram prinsa in mrejele acestei case.
Timpul a trecut atat de repede incat nu mi-am dat seama cat este ceasul.La fiecare pas decopeream o alta usa,un alt colt diferit decat altul,parca casa isi construia camere pentru a ma atrage mereu si sa nu plec niciodata de-acolo.
Intr-un final,am parasit Casa Sofian cu un entuziasm ca in sfarsit am descoperit-o,dar si cu putina tristete pentru ca nu voi sti in ale carui maini se afla acum,ce vrea sa faca din ea si daca macar afara o sa pastreze arhitectura.
Casa Sofian in 3 cuvinte : magie,mister si istorie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu